Skip to main content Skip to search

Guvernul vrea impozit special pentru persoanele fizice care vând mai mult de două mașini pe an

Guvernul intentioneaza “instituirea unui regim fiscal distinct, aplicabil persoanelor fizice care transfera din patrimoniul personal, in cursul unui an, mai mult de 2 autoturisme”, potrivit unui proiect discutat azi de Executiv cu reprezentantii Coalitiei pentru Dezvoltarea Romaniei.

Conform proiectului adus in discutie, in cazul unei persoane care vinde mai mult de doua autoturisme pe an, indiferent de data dobandirii, pentru cel de-al treilea autoturism vandut vor fi aplicabile regulile de impunere specifice activitatilor independente.
Aceasta schimbare vine ca urmare a schimbarii facute la inceputul anului – eliminarea timbrului de mediu pentru autoturisme care a dus la o explozie a inmatricularilor de masini second-hand.

Read more

Schimbare la split TVA!!! Optional doar din 2018 si obligatoriu din 2019.

Plata defalcată a TVA va fi obligatorie de anul viitor doar pentru companiile de stat și firmele aflate în relații contractuale cu statul.

Pentru celelalte firme sistemul fiind opțional din 2018 și obligatoriu doar din 2019, dacă se va dovedi funcțional. Aceasta este decizia la care au ajuns senatorii din comisia de buget-finanțe, astăzi, prin aprobarea unor amendamente depuse în acest sens. Propunerea va fi prezentată în această formă plenului Senatului, pentru a fi votată.

Contul va putea fi executat silit numai pentru plata TVA, iar amenda la prima abatere este eliminată, fiind înlocuită cu un avertisment, cu argumentul complexității sistemului și al timpului scurt de implementare

 

 

Read more

Guvernul va simplifica plata defalcată a TVA.

Mediul de afaceri dorește ca noua modalitate de plată a TVA, cunoscută și ca ”split TVA” să încurce cât mai puțin, iar procedura este în curs de modificare, a spus miercuri ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, Ilan Laufer.

În opinia ministrului, un antreprenor corect nu este afectat de această măsură, care este necesară pentru combaterea evaziunii fiscale.

“Atâta timp cât România nu reușește să colecteze decât 75% din TVA pe care statul ar fi în drept să-l colecteze, avem o problemă și cu siguranță trebuie să găsim o soluție astfel încât cei care își fac treaba să nu mai fie afectați de acele firme care au ca scop doar să ia acel TVA și creează o concurență neloială în piață pentru companiile cinstite, lucru care evident că nu poate continua”, a adăugat ministrul.

Read more

Codul de Procedură Fiscală se schimbă. Unele sunt deja in vigoare, altele urmeaza sa intre.

Guvernul a adus o serie întreagă de modificări la Codul de procedură fiscală.

Art. I – Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza.

Modificarile sunt punctuale si privesc mai multe domenii, printre care:

  1. administrarea creantelor fiscale desfasurate de institutii publice, altele decat organele fiscale;
  2. raspunderea pentru plata obligatiilor fiscale de catre persoanele ce desfasoara profesii libere;
  3. comunicarea actului administrativ-fiscal;
  4. declararea sediilor secundare la organul fiscal;
  5. metodele de efectuare a inspectiei;
  6. reguli privind verificarea persoanelor fizice;
  7. corelare penalitate de întarziere, penalitate de nedeclarare;
  8. sechestrarea bunurilor;
  9. asistenta reciproca cu statele membre;
  10. noi sanctiuni si contraventii.

Modificarile si completarile aduse Codului de procedura fiscala, se regasesc in:

  • art. 8 – se propune ca în toate situațiile în care la organul fiscal se depun documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină fără ca acestea să fie însoţite de traduceri în limba română să nu fie luate în considerare de organul fiscal, în considerarea faptului că limba oficială în administraţia fiscală este limba română.
  • art. 11 – se propune reglementarea expresă a formei sub care poate fi prezentat acordul scris al contribuabilului în cazul în care sunt solicitate informații despre acesta, respectiv acordul poate fi emis pe hartie sau poate fi emis in formă electronica semnat în condițiile legii.
  • art. 23 – se propune reglementarea unei noi situații de preluare a obligațiilor, respectiv persoana fizică, în nume propriu, preia obligaţiile bugetare datorate de aceasta, potrivit legii, din activităţile economice desfăsurate de aceasta în mod independent sau profesii libere, precum si din asocieri si alte entităţi fără personalitate juridică, în cazul în care acestia au fost radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi.
  • art. 25 – introducerea unui nou caz de răspunere solidară în situația în care emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție refuză să vireze sumele de bani la solicitarea organului fiscal în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru executarea garanției.
  • MFP spune că dispozițiile art. 2321 alin. (3) din Codul civil rămân aplicabile în sensul că emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție are dreptul de a refuza plata în caz de abuz sau fraudă vădită.
  • art. 32 – în sensul exonerării contribuabilului/plătitorului de la obligaţia de a depune cerere de modificare a domiciliului fiscal, în situaţia în care domiciliul sau sediul social coincide cu domiciliul fiscal, având în vedere că administrația fiscală deține aceste date urmare fluxurilor zilnice ale schimbului de informații realizate electronic cu ONRC, în situaţia în care urmare modificării domiciliului/sediului social, acesta este si domiciliul fiscal. Totodată, în corelare cu această modificare s-a completat art. 36 cu o regulă privind momentul schimbării competenței de administrare, moment care este data schimbării sediului social.
  • art. 47 – să se reglementeze regulile privind comunicarea actelor administrative fiscale prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și refuzul de a primi acte administrativ fiscale în cazul în care comunicarea se face prin această modalitate, similar celor din Codul de procedură civilă, însă adaptate specificului raportului juridic fiscal. Prevederile art. 47 au fost reformulate pentru a asigura mai multă claritate procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale emise pe suport hârtie.
  • art. 67– reformularea în sensul eliminării notarilor publici și a executorilor judecătorești din enumerarea categoriilor de persoane care au dreptul de a refuza furnizarea de informații către organele fiscale.
  • art. 80 – se propune ca serviciul de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă (SPV), dezvoltat la nivelul Ministerului Finanțelor Publice/Agenției Naționale de Administrare Fiscală, să fie utilizat și de alte instituții/autorități publice, în scopul comunicării actelor emise către contribuabili/plătitori cât și în scopul depunerii de cereri, înscrisuri sau orice alte documente de către contribuabili/ plătitori. Instituțiile/ autoritățile publice care utilizează SPV efectuează orice adaptare a propriului sistem informatic astfel încât să poată utiliza SPV, acestea suportând și cheltuielile ocazionate de adaptarea sistemului informatic propriu.
  • art. 82 – in sensul clarificării faptului că și în cazul contribuțiilor sociale, în scopul administrării impozitului pe venit, în cazul persoanelor fizice codul de identificare fiscală este codul numeric personal.
  • Pentru a facilita îndeplinirea de către instituţiile de credit a obligaţiei de transmitere a unor informaţii complete privind identificarea nerezidenţilor pentru care deschid conturi bancare, se impune reglementarea la art. 83 a obligaţiei instituţiilor de credit de a solicita organului fiscal atribuirea codului de identificare fiscală în cazul persoanelor fizice si juridice nerezidente care nu deţin un asemenea cod.
  • art. 85 – se propune reglementarea datei de la care curge termenul de 30 de zile de îndeplinire a obligaţiei de declarare a sediilor secundare de către contribuabili/ plătitori în funcție de modalitățile de înființare a sediilor secundare.
  • art. 92 – completarea condițiilor de inactivare/reactivare, respectiv în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată sau al contribuabililor care au intrat în faliment, respectiv cazul contribuabililor pentru care s-a pronunțat ori a fost adoptată o hotărâre de divolvare, să fie declarați inactivi doar dacă nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege.
  • art. 103 –  reglementarea expresă a faptului că, declarațiile fiscale depuse la data depunerii acestora la organul fiscal necompetent. Pe cale de consecință, se propune totodată si reglementarea expresă a obligativităţii organului fiscal necompetent de a transmite respectivele declarații fiscale la organul fiscal competent într-un termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii declarației.
  • art. 116 – modificare in ceea ce privește dreptul organului de inspecţie fiscală ca în cazul inspecției prin sondaj să selecteze si perioadele fiscale aferente impozitelor, taxelor si contribuţiilor verificate pentru care se configureaza riscul fiscal. În cazul inspecției exhaustive, având în vedere că practic este imposibil (și ineficient) să fie verificate toate documentele și operațiunile(indiferent de relevanța lor din punct de vedere fiscal) se propune să fie verificate toate perioadele fiscale si în interiorul acestora documentele si operaţiunile semnificative.
  • art. 117 – se propune extinderea perioadei care va fi supusă inspecției fiscale dacă organul de inspecţie fiscală constată indicii privind nerespectarea legislaţiei fiscale ori stabilirea incorectă a obligaţiilor fiscale. În acest caz, extinderea perioadei se face cu respectarea dispozițiilor referitoare la rezerva verificării ulterioare.
  • art. 134 – reglementarea posibilităţii încheierii, pe perioada unei inspecții fiscale, de către echipa de inspecţie fiscală desemnată cu efectuarea inspecției fiscale, a unui proces-verbal de control inopinat, ori de câte ori în alte proceduri sunt necesare constatări în legătură cu operațiuni și obligații supuse inspecției fiscale în derulare. Cu alte cuvinte, în situația în care în alte proceduri se pune problema efectuării unor constatări necesare finalizării procedurii respective și care este în legatură cu contribuabilul/ plătitorul supus inspecției fiscale, echipa care se află deja în inspecție fiscală este competentă să efectueze și un control inopinat.
  • art. 138 – se propune eliminarea activității preliminare de verificare fiscală prealabilă documentară. MFP susține că rațiunea acestei modificări constă în simplificarea procedurii de verificare a situației fiscale personale. În consecința eliminării activității de verificare fiscală prealabilă documentară, se propune reglementarea emiterii avizului de verificare înainte de începerea verificării situației fiscale personale.
  • art. 139 – clarificarea  textului, astfel în scopul verificării situaţiei fiscale personale, organul fiscal central poate proceda la stabilirea, dacă este cazul, a bazei de impozitare, ajustată pe fiecare categorie de venit, precum și a creanței fiscale principale dar și stabilirea creanțelor fiscale accesorii.
  • art. 15  în sensul delimitării actelor care se întocmesc de organele fiscale respectiv faptul că procesele verbale constatatoare stau la baza actului de sesizare a organelor de urmărire penală.
  • art. 153 – alin. (3) în sensul schimbării competenței de emitere a ordinului privind procedura și condițiile de acces la evidența creanțelor fiscale de la președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală la ministrul finanțelor publice.
  • art. 155 – reglementarea unui termen de scadenţă special, de 5 zile de data comunicării deciziei. Prevederea urmează a se aplica numai dacă contribuabilul depune declaraţia fiscală în baza căreia urmează să se emită decizia de impunere în termenul prevăzut de lege.
  • pentru o mai bună claritate se propune ca termenele de plată reglementate la art. 156 din Codul de procedură fiscală să fie aplicabile și în cazul obligațiilor individualizate prin intermediul deciziei de impunere din oficiu în cazul în care aceasta a fost emisă după scadența obligației. În plus, se propune reglementarea unui termen de plată pentru diferențele stabilite prin declarații fiscale rectificative.
  • art. 157 –  în sensul introducerii în sfera obligațiilor fiscale care nu sunt considerate restante a obligaților fiscale care trebuie achitate într-un anumit termen întrucât reprezintă condiție de menținere a valabilității eșalonării la plată, având în vedere faptul că, până la finalizarea înlesnirilor la plată/pierderea valabilităţii înlesnirilor la plată, obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirilor la plată, achitate cu întârziere, dar în termenele suplimentare, prevăzute la art. 194 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, nu ar trebui să fie incluse în categoria obligaţiilor fiscale restante.
  • art. 158 –  în sensul stabilirii categoriilor de persoane fizice pentru care certificatul de atestare fiscală poate fi utilizat în perioada de până la 90 de zile de la eliberării. Astfel, în cazul persoanelor fizice care desfăsoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, ori în cazul altor entităţi fără personalitate juridică, termenul de valabilitate al certificatului de atestare trebuie să fie de 30 de zile, având în vedere faptul că situaţia fiscală a acestora se poate modifica lunar, astfel încât informaţiile cuprinse în acesta trebuie să reflecte situaţia fiscală actualizată.
  • art. 159 – actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, fără certificat de atestare fiscală să fie lovite de nulitate relativă.  Astfel dobânditorul poate acoperi lipsa documentului prin plata obligațiilor datorate bugetului local. În plus, chiar în situația în care dobânditorul bunului va obține înregistrarea fiscală a acestuia și va acoperi obligațiile datorate bugetului local se poate face oricând constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare [art. 1249 alin. (1) din Codul civil] și de orice persoană interesată [art. 1249 alin. (2) din Codul civil].
  • art. 160 – reglementarea modului în care organul fiscal ia la cunostinţă despre finalizarea procedurii succesorale si împărţirea bunurilor succesorale, precum si reglementarea modului în care organele fiscale primesc informații din registrele naţionale notariale.
  • art. 163 – în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile fiscale datorate.
  • art. 165 – din Codul de procedură fiscală în sensul reglementării obligației organului fiscal de comunicare a înștiințării privind stingerea creanțelor fiscale doar pentru debitorii care solicită acest lucru, având în vederea faptul că din practica organelor fiscale a rezultat că foarte mulţi debitori nu consideră utilă comunicarea unei înstiinţări privind stingerea obligaţiilor fiscale, din considerentul că au la dispoziţie si alte căi prin care pot obţine informaţii cu privire la situaţia lor fiscală, respectiv solicitarea de la organul fiscal competent a fisei pe plătitori, ori accesarea, pe pagina de internet a A.N.A.F., a informaţiilor privind stingerea obligaţiilor fiscale.
  • Se propune armonizarea prevederilor art. 168 alin. (12) si art. 236 alin. (2) din Codul de procedură fiscală cu prevederile Codului de procedură civilă, în sensul exceptării de la poprire și implicit a dreptului de a cere restituirea în cazul sumelor primite de debitori de la organizaţiie naţionale ori internaționale reprezentând finanțări pentru derularea unor programe sau proiecte.
  • art. 173 – în cazul creanțelor administrate de A.N.A.F., obligațiile fiscale accesorii se vor comunica contribuabilului /plătitorului diferențiat, în funcție de vechimea, cuantumul obligațiilor fiscale accesorii și starea juridică a acestuia în vederea optimizării utilizării resurselor financiare și umane și orientarea acestora spre recuperarea sumelor cu valori semnificative, care să acopere și cheltuielile generate de emiterea și comunicarea deciziilor prin care se individualizează obligațiile fiscale accesorii.
  • art. 175 –  prevederile referitoare la modul de calcul al dobanzilor, în cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscală este anuală, se aplică și pentru contribuțiile sociale.
  • art. 184 – precizarea expresa a faptului că eșalonarea la plată se acordă de către organul fiscal central pe o perioadă de cel mult 5 ani dacă sunt îndeplinite condițiile de acordarea a acesteia.
  • art. 191 – eliminarea din art. trimiterii la certificatul de atestare emis de organul fiscal local reglementat la art. 159, pentru a se asigura corelarea textului cu procedura eșalonării aplicabilă de către organul fiscal central.
  • art. 192 – da posibilitatea organelor fiscale de a stabili rate variabile, pe parcursul unui an, în funcție de posibilitățile reale de achitare a acestora, în cadrul unei proceduri de eșalonare la plată, având în vedere faptul că unii contribuabili/ plătitori, cum este cazul celor care au activități agricole sau a celor din domeniul construcțiilor, au producție sezonieră sau în anumite perioade din an au activitatea productivă întreruptă.
  • art. 195 – amenzile primite de un contribuabil care are o eșalonare la plată în derulare pot fi incluse în eșalonarea la plată prin modificarea deciziei de eșalonare.
  • art. 199 – contribuabililor care beneficiază de eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale nedeclarate și datorează penalitate de nedeclarare, în cazul pierderii valabilităţii esalonării la plată, pentru sumele rămase de plată din esalonarea să se datoreze doar penalitatea de nedeclarare, nu și penalitatea de 5% prevăzută la art. 198.
  • art. 204 – pentru obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea autorizației, acordului ori a altui act administrativ similar să nu se mai acorde eșalonarea la plată motivat de faptul că, odată depusă cererea de eșalonare la plată sau este aprobată o eșalonare la plată și pe toată durata de valabilitate a acesteia, contribuabilul este ținut de respectarea termenelor de plată a obligațiilor referitoare la menținerea valabilității eșalonării la plată, astfel cum sunt acestea prevăzute la art. 194 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, și nu pe cele din Codul fiscal sau alte legi prin care se instituie impozite/taxe/redevențe (de ex. Legea minelor nr. 85/2003 sau Legea petrolului nr. 238/2004), precum și de faptul că domeniile pentru care se acordă autorizaţie, acord ori alt act administrativ similar, de către o autoritate competentă acționează de regulă întrun domeniu specific de importanță majoră, în care există risc de evaziune fiscală.
  • De asemenea, în corelare cu propunerea de mai sus de la art. 204 se propune abrogarea alineatelor (2) și (3) ale aceluiași articol.
  • art. 207 – da posibilitatea organului fiscal de a solicita emitentului scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție executarea acesteia pentru stingerea ratelor de eșalonare la scadența acestora, la solicitarea debitorului. Totodată se propune reglementarea expresă a faptului că ori de câte ori se modifică graficul de eșalonare la plată organul fiscal competent să emită o decizie de modificare a decizie de eșalonare la plată cu anexarea noului grafic.
  • art. 213 – măsurile asigurătorii dispuse se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, ceea ce conduce la imposibilitatea ducerii la îndeplinire a celor dispuse printr-o decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, în cazul unui debitor aflat în procedura insolvenței.
  • art. 214 – se propune reglementarea faptului că măsurile asigurătorii se pot ridica și parțial, la constituirea garanțiilor prevăzute de art. 211, oferind astfel flexibilitate procesului de instituire și de ridicare a masurilor asigurătorii. De exemplu, un contribuabil poate constitui garanții, în condițiile legii, pentru o parte din valoarea creanțelor consemnate în decizie și poate beneficia de ridicarea măsurilor asigurătorii pentru partea acoperită de garanții.
  • art. 217 – se propune reglementarea faptului că în cazul în care se emit mai multe somații pentru același debitor și având același obiect, numai prima somație întrerupe termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
  • art. 233 – asigurarea unei aplicări corespunzătoare de către cei ce doresc accesarea măsurii de suspendare a executării silite prin hotărâre a Guvernului pe o perioadă de cel mult 6 luni, este necesară precizarea condițiilor în care poate fi aprobată măsura, respectiv cu respectarea legislației naționale și europene în materie de ajutor de stat. În plus, se propune reglementarea unui nou caz de suspendare a executării silite, pe o perioadă limitată de timp (45 de zile) respectiv atunci când debitorul notifică organul fiscal cu privire la depunerea unei scrisori de garanție/poliţă de asigurare de garanţie potrivit art. 235. Acestă propunere are în vedere faptul că, potrivit art. art. 165 alin.(3) lit. b) din Codul de procedură fiscală, obligațiile fiscale se sting în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum si pentru obligaţiile fiscale accesorii, situație în care dreptul contribuabililor de a suspenda executarea silită a obligațiilor fiscale stabilite printr-o decizie de impunere prin depunerea unei scrisori de garanție/poliță de asigurare de garanție poate deveni inaplicabil.
  • se propune eliminarea excepției de la alin. 12 a art. 236 în vederea corelării termenului în care poate fi înființată poprirea cu termenul general de continuare a măsurilor de executare silită. Măsura are în vedere creșterea eficienței colectării creanțelor urmare reducerii termenului de înființare a popririi bancare.
  • art. 238 – reglementarea posibilității organelor fiscale de a nu sechestra bunuri dacă valoarea acestora este mai mică de 1% din valoarea obligațiilor fiscale în cazul în care valoarea obligațiilor fiscale este peste 500.000 lei, pentru eficientizarea activității de sechestrare a bunurilor proprietate a debitorului în procedura de executare silită, în sensul direcționării resurselor către acțiunile complexe desfășurate în vederea recuperării creanțelor prin această modalitate de executare silită si diminuării cheltuielilor de executare silită. În coroborare cu această modificare se propune completarea art. 242 alin. (1) din același act normativ.
  • art. 240 – reglementarea posibilității instituțiilor publice care au sechestrat sume de bani în lei de a le depune/ vira într-un cont de disponibil deschis la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului prin care îsi gestionează bugetul propriu.
  • art. 242 – menţiunea în procesul-verbal de sechestru a numărului cadastral și numãrului de carte funciarã, în cazul bunurilor imobile. Totodată, se realizează punerea în concordanțã cu regulile Codului civil.
  • art. 247 – se pot folosi inclusiv mijloacele electronice în vederea valorificării bunurilor sechestrate și pentru care se procedează la vânzarea la licitație.
  • art. 247 – din Codul de procedură fiscală în sensul precizării că procedura de vânzare la licitație a bunurilor sechestrate prin mijloace electronice se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F sau prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraţiei publice și fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, după caz.
  • art. 253 – se are în vedere creșterea numărului de participanți la licitație, oferindu-se acestora posibilitatea plății în rate atât în cazul adjudecării bunurilor imobile, cât și a celor mobile, precum și posibilitatea de a achita prețul bunurilor, într-un interval de timp mai mare decat cel legiferat in prezent, măsuri care vizeaza îmbunătăţirea modalităţilor de colectare a creanțelor bugetare.
  • În vederea corelării reglementărilor propuse la art. 253 se propune modificarea în mod corespunzător și a art. 254 din Codul de procedură fiscală.
  • art. 255 – completarea cu o regulă conform căreia, în cazul reluării procedurii licitaţiei în cazul bunurilor imobile care nu au fost vândute la a 4-a etapă a unei licitaţii anterioare, să nu se mai reia toate etapele de licitaţie, iar bunul să fie vândut la cel mai mare preţ oferit. Totodată, se propune ca la a 4-a etapă a unei licitaţii bunul să nu poată fi vândut la un preţ mai mic decât cuatumul taxei de participare la licitaţie. De asemenea, se propune ca atât la a 4-a etapă a licitaţiei, cât si la reluarea procedurii licitaţiei, bunurile imobile să nu poată fi vândute sub preţul de pornire al licitaţiei, în situaţia în care se prezintă un singur ofertant.
  • se propune abrogarea art. 263 – darea în plată din Codul de procedură fiscală, având în vedere ineficienţa acestui mecanism, prin prisma faptului că debitorii nu uzitează de o astfel de modalitate de stingere a creanţelor fiscale, fapt pentru care nu se justifică menţinerea, cu caracter general, a prevederilor privind darea în plată reglementate de acest articol. În mod corespunzător a fost modificat și art. 22 din Codul de procedură fiscală pentru a elimina din modalitățile de stingere a creanțelor fiscale darea în plată.
  • art. 265 – în analiza insolvabilității unui debitor intră cumulativ atât veniturile acestuia cât și bunurile urmăribile. În situația în care veniturile si bunurile urmăribile ale debitorului au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată organul fiscal comunică debitorului procesul–verbal de insolvabilitate.
  • În plus, se propune reglementarea categoriilor de debitori care nu au venituri sau bunuri urmăribile prin corelare cu pragul propus în ceea ce privește valoarea bunurilor care nu se sechestrează (acesta valoare este mai mică de 1% din valoarea obligațiilor de plată în cazul în care valoarea obligațiilor de plată este peste 500.000 lei). Astfel, potrivit modificării propuse este insolvabil fără venituri sau bunuri și debitorii care au bunuri și venituri dar valoarea acestora este mai mică de 1% din valoarea obligațiilor de plată în cazul în care valoarea obligațiilor de plată este peste 500.000 lei.
  • art. 266 – procedurile de prevenire a insolvenţei si de insolvenţă, cu modificările si completările ulterioare, când judecătorul sindic admite în parte creanţele fiscale solicitate de organul fiscal pentru a fi înscrise la masa credală, pe baza unei hotărâri judecătoresti pronunţată în acest sens. Astfel, debitorul este obligat doar la acoperirea creanţelor admise la masa credală, pentru diferenţa de valoare, creditorul nemaiavând drept de a o realiza, urmând ca organul fiscal să procedeze la anularea acesteia ulterior închiderii procedurii insolvenţei, atunci când creanţele nu sunt admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă, ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia.
  • În vederea armonizării cu prevederile Codului de procedură civilă se propune completarea art. 278 din Codul de procedură fiscală în sensul stabilirii unei cauțiuni inclusiv pentru ipoteza suspendării unor acte administrative fiscale al căror obiect nu este evaluabil în bani. În plus, în situația în care un act administrativ fiscal prin care sunt individualizate obligații fiscale principale este suspendat la executare în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, se propune, pentru eliminarea interpretărilor, reglementarea expresă la art. 278 a faptului că toate efectele suspendării să se răsfrângă si asupra actului administrativ prin care s-au individualizat obligaţiile accesorii aferente obligaţiilor principale suspendate la executare. O astfel de soluţie legislativă ar avea ca fundament principiul de drept potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului (accesorium sequitur principale), astfel că, având în vedere faptul că actul administrativ ce stabileste obligaţiile accesorii este un act subsecvent celui suspendat la executare, efectele suspendării ar trebui să se răsfrângă si asupra acestui act subsecvent, inclusiv neînregistrarea în cuprinsul certificatului de atestare fiscală a obligațiilor fiscale accesorii. Totodată, se clarifică situația cauțiunii datorate pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 atunci când contribuabilul a obținut deja suspendarea executării actului în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, în sensul acceptării și valorificării cauțiunii depusă pentru suspendarea actului administrativ fiscal potrivit art. 14 și când se solicită suspendarea potrivit art. 15 din Legea contenciosului administrativ.
  • art. 279 – încheierea  unui nou act administrativ fiscal de către organul fiscal în administrarea căruia se află contribuabilul, având în vedere faptul că în practică s-au întâlnit situații în care organul emitent al actului, desființat total sau parțial în urma soluționării contestației, nu mai există ca structură în cadrul A.N.A.F.
  • art. 343 – organele fiscale sunt scutite de taxe , tarife, comisioane, cauţiuni si alte sume pentru cererile, acţiunile si orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanţelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal, avand în vedere faptul că orice cheltuială pusă în sarcina organlor fiscale, astfel cum sunt definite de art. 1 din Codul de procedură fiscală, grevează bugetul general consolidat al statului.

 

Read more

Reactii negative venite din partea mediului de afaceri. Plata defalcata a TVA va bloca economia.

In ciuda tuturor reacțiilor negative venite din partea mediului de afaceri, experți contabili și fiscali, avocați, firme de consultanță, etc., guvernul nu cedează și a aprobat o ordonanță de modificare a codului fiscal prin care se instituie plata defalcată a TVA . Deoarece ANAF nu are capacitatea tehnică să gestioneze implementarea acestei măsuri, introducerea acestei obligații va duce la blocarea întregii economii, a declarat, luni, președintele Consiliului Național pentru Întreprinderile Private Mici și Mijlocii (CNIPMMR), Florin Jianu, într-o conferință de presă.

„România ar fi prima și singura țară unde acest lucru s-ar face în mod obligatoriu pentru toți operatorii economici. În Italia se aplică în mod voluntar pentru firmele care au contracte cu statul. În Polonia se discută de trei ani și se gândesc să o introducă voluntar de la 1 ianuarie 2018. În Marea Britanie se discută tot de trei ani și se gândește introducerea măsurii doar pentru tranzacțiile online, zonă predispusă evaziunii fiscale. În opinia noastră, odată cu introducerea acestei măsuri, economia se va bloca, pentru că gândiți-vă că o cincime din banii pe care îi deține o firmă vor fi blocați într-un cont. Dacă ANAF nu performează în acest moment cu întreprinderile care nu sunt corecte, cum ne putem gândi că va performa cu peste 300.000 de întreprinzători, pentru că în ordonanța de urgență există obligativitatea ca ANAF să controleze decontul de TVA în termen de cinci zile. Mă gândesc în principal la întreprinderile mici din mediul rural. Există obligativitatea în această ordonanță ca ei să depună TVA-ul aferent operațiunilor economice în termen de trei zile într-un cont. Gândiți-vă la un chioșc de la țară, care vinde de 100 de lei, 19 lei din acei bani va trebui să se ducă să-i depună într-un cont de TVA, în speranța că în termen de cinci zile va veni cineva de la ANAF și-i va da voie să facă decontul de TVA. Acest lucru este profund incorect, absurd și inaplicabil. Veți vedea că această măsură va bloca economia”, a spus Jianu.

Secretarul general al CNIPMMR, Liviu Rogojinaru, a declarat că ANAF nu are nici capacitatea tehnică de a implementa această măsură.

“Acum o lună și jumătate ANAF a fost blocat, închis două zile, nu a lucrat cu publicul, pentru că a avut o plată în jur de 10.000 de facturi care a blocat sistemul. Chiar dacă sunt oameni care vor să muncească, dacă am un calculator care nu are cum să facă treaba, nici eu nu pot s-o fac, nu funcționează, nu merge. În plus, trezoreria funcționează doar de la ora 10:00 la 12:00 și acolo încă se fac socoteli pe fișă contabilă, adică nu sunt informatizați aproape deloc”, a arătat Rogojinaru.

Un sondaj realizat de CNIPMMR dat luni publicității arată că 97,5% dintre respondenți nu susțin plata defalcată a TVA și tot o pondere de 97,5% consideră că această modificare va avea efecte negative asupra activității firmei lor.

La sondajul efectuat de Consiliul pentru IMM-uri în perioada 8 — 28 august la care au răspuns un număr de 818 firme, din care 54,1% sunt microîntreprinderi, 19,7% întreprinderi mici, 18,4% întreprinderi mijlocii, 5,9% întreprinderi mari și 1,9% alte forme juridice, 97.5% dintre respondenți au declarat că plata defalcată a TVA va genera dificultăți și efecte negative cum ar fi: creșterea birocrației, prin dublarea numărului de plăți, măsuri suplimentare de verificare și de management pentru TVA (obligația contribuabililor de a determina/verifica contul de TVA, obligația de a vira direct la bugetul de stat suma reprezentând TVA aferentă achizițiilor de la furnizorii/prestatorii care nu le-au comunicat un cont de TVA și de a notifica acest fapt furnizorilor/prestatorilor), afectarea cash-flow-ului și blocarea banilor (89,9%), costuri bancare suplimentare cu noul cont, comisioane bancare suplimentare (86,2%), costuri suplimentare pentru contribuabili generate de modificarea sistemelor informative contabile (85,5%), efort semnificativ de implementare tehnică, având în vedere termenul foarte scurt de aplicare (81%).

Read more

Plata defalcata a TVA – adoptata in Sedinta de Guvern

In Sedinta de Guvern din 30 august 2017 a fost adoptata OG 14/2017 privind plata defalcata a TVA prin care se introduce optional acest sistem de la 1 octombrie 2017 si obligatoriu de a 1 ianuarie 2018.

Mai jos un rezumat al Comunicatului postat pe site-ul Guvernului:

“Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA vor avea obligația, de la 1 ianuarie 2018, de a deține și gestiona un cont de TVA pentru încasarea și plata TVA aferente operațiunilor taxabile (achiziții de bunuri/servicii, livrări de bunuri/prestări servicii).

Mecanismul privind plata defalcată a TVA presupune în principal:
– Deschiderea unui cont de TVA de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, la instituții de credit și/sau unități ale Trezoreriei Statului. În cazul conturilor de TVA deschise la unități ale Trezoreriei Statului, costurile aferente deschiderii acestora și comisioanele aferente oricăror operațiuni în legătură cu acestea, se suportă de la bugetul Trezoreriei Statului, fără a fi percepute de la titularii de cont.
– Plata de către beneficiari – instituții publice, persoane impozabile, cu excepția persoanelor fizice neînregistrate și care nu au obligația de a se înregistra în scopuri de TVA, a TVA aferente operațiunilor taxabile în contul distrinct de TVA al furnizorului/prestatorului
– Virarea/depunerea de către furnizor/prestator în contul său de TVA a TVA aferente diferenței între încasările și plățile în numerar, precum și a TVA aferente încasărilor cu carduri de debit/credit sau cu substitute în numerar, în termen de 7 zile lucrătoare de la încasare;
– Utilizarea sumelor din acest cont distinct de TVA pentru achitarea de către furnizor/prestator a taxei aferente achizițiilor sale furnizorilor/prestatorilor săi, precum și a taxei datorate bugetului de stat;
– Posibilitatea transferului de sume din conturile de TVA în alt cont de către titular doar cu aprobarea ANAF și instituirea unui termen de maximum 3 zile lucrătoare în care se aprobă transferul de către ANAF;
– Interzicerea retragerii în numerar a unor sume din contul de TVA.
In perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017, agenții economici POT OPTA pentru aplicarea opțională a plății defalcate a TVA, aceștia beneficiind de unele facilități precum:
– anularea penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale reprezentând TVA, restante la 30 septembrie 2017, în anumite condiții;
– acordarea unei bonificații de 5% la plata impozitului pe profit sau, după caz, a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.

Actul normativ mai prevede, printre altele:
– instituirea obligației persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA de a își vira în contul de TVA în maximum 7 zile lucrătoare de la încasare TVA aferentă facturilor emise înainte de 1 ianuarie 2018 sau, după caz, înainte de data la care aplică opțional mecanismul;
– înființarea Registrului persoanelor care aplică plata defalcată a TVA organizat de ANAF și în care sunt înscrise persoanele care optează pentru aplicarea plății defalcate a TVA în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017;
– instituirea unor contravenții și sancțiuni specifice pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în cadrul actului normativ”

Plata defalcata a TVA – aplicarea obligatorie a sistemul se va amana pana la 1 ianuarie 2018

Read more

Noutati legate de noile prevederi din Codul Muncii

Noua cerința impusă în Codul Muncii a ridicat numeroase întrebări din partea angajatorilor. Cele mai multe dintre acestea sunt cu privire la modul cum trebuie ținută o astfel de evidență.

Pe data de  7 august 2017, in Monitorul Oficial a fost publicata Ordonanta de Urgenta nr. 53/2017 pentru modificarea Legii nr. 53/2003. Una dintre prevederile acesteia, ii obliga pe  angajatorilor să țină evidențe mult mai detaliate pentru timpul de lucru al salariaților.

In momentul de fata, in Codul Muncii, scrie ca “Angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orei de începere și a celei de sfârșit al programului de lucru, și de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită acest lucru”.

Inexistenta sau neprezentarea acestei evidente, atrage dupa sine, amenzi intre 1.500 si 3.000 lei.

Potrivit ultimului comunicat de presa, este mai putin important cum sunt tinute aceste evidente, ceea ce conteaza cu adevarat, este sa fie tinute. Se intelege ca, nu contează forma în care se ține evidența, dar din acestea trebuie sa  reiasă, pentru fiecare zi de lucru, pentru fiecare salariat, ora de început și ora de final ale programului de lucru. Angajatorul e liber să se folosească fie condică de prezență, fie pontaj manual/automat sau foaie colectivă de prezență.

Dantes Nicolae Bratu, inspector general de stat al Inspecției Muncii, a precizat ca, ” În acest context, rămâne la latitudinea angajatorului să stabilească dacă angajații au obligația de a semna sau nu documentele de evidență a orelor de muncă prestate zilnic”.

O alta intrebare pe care multi angajatori o au este daca salariatul are obligatia să o semneze. In prevederea legală mentionata la inceput, nu se precizează dacă evidența trebuie să poarte semnăturile salariaților aflați la lucru. Intru cat Codul nu impune acest lucru, dar daca angajatorul isi doreste in mod expres, atunci are posibilitatea să stabilească asta prin regulamentul intern.

“În acest context, rămâne la latitudinea angajatorului să stabilească dacă angajații au obligația de a semna sau nu documentele de evidență a orelor de muncă prestate zilnic”, potrivit acestuia.

 

Read more

Plata defalcata a TVA – aplicarea obligatorie a sistemul se va amana pana la 1 ianuarie 2018

S-a modificat proiectul privind plata defalcata a TVA iar aplicarea obligatorie a sistemul se va amana pana la 1 ianuarie 2018. Important de stiut este faptul ca, persoanele care opteaza pentru aplicarea acestui sistem in perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017 vor putea beneficia de cateva facilitati.

Intr-un comunicat de presa al MFP, modificarea si amanarea proiectului a venit “Ca urmare a consultarilor publice, cu mediul de afaceri, patronate, sindicate, asociatii profesionale, inclusiv cu cele reprezentate in cadrul Comisiei de dialog social, Ministerul Finantelor Publice a adus o serie de modificari proiectului de ordonanta privind plata defalcata a TVA”.

Expertul Contabil – Grigore Elisabeta,  susţine ca „Romania are nevoie de implementarea unor masuri dure de colectare a TVA  pentru a creste bugetul de stat şi a combate evaziunea fiscala, insa companiile vor fi afectate pentru ca vor fi nevoite sa suporte costuri adiţionale suplimentare atat cu implementarea sistemului de urmarire si inregistrare a TVA aferent incasarilor/platilor in timp real, cat si cu comisioanele bancare generate de creşterea semnificativă a tranzacţiilor bancare. In plus, se vor lovi si de birocratia din Romania si de  sancţiunile impuse în cazul erorilor sau întârzierilor de implementare. De asemenea, aceasta masura va avea un efectiv negativ si asupra disponibilitatilor banesti ale companiilor.

 

Persoanelor care opteaza pentru aplicarea platii defalcate a TVA in perioada 1 octombrie -31 decembrie 2017, li se vor anularea penalitatile de intarziere aferente obligatiilor fiscale principale reprezentand TVA, restante la 30 septembrie 2017 (in anumite conditii), sau le vor fi acordate o bonificatie de 5% la plata impozitului pe profit / a impozitului pe veniturile microintreprinderilor.

 

Unele dintre cele mai importante modificari, constau in:

– aplicarea obligatorie a mecanismului platii defalcate a TVA va fi posibila incepand cu 1 ianuarie 2018;

– se prelungeste perioada de aplicare optionala a mecanismului de la 1 la 3 luni, respectiv

1 octombrie – 31 decembrie 2017;

– se amana aplicarea optionala a mecanismului platii defalcate a TVA – 1 octombrie 2017.

 

Modificarea proiectului de lege aduce schimbari referitoare si la:

– extinderea  de la 3 zile lucratoare la 7 zile lucratoare, a termenului in care persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA au obligatia virarii in contul de TVA a TVA aferente diferentei intre incasarile si platile in numerar, precum si a TVA aferente platilor cu carduri de debit/credit sau substitute de numerar;

– se va infiinta Registrul persoanelor care aplica plata defalcata a TVA. Aici vor fi inscrise persoanele care opteaza pentru aplicarea platii defalcate a TVA in perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017 si instituirea unui termen de maximum 3 zile lucratoare in care ANAF aproba transferul sumelor din contul de TVA in contul curent al titularului.

– stabilirea unei perioade de gratie, de 7 zile lucratoare, in cadrul careia sa se corecteze erorile. Erorilor necorectate in termenul specificat anterior, li se aplica o penalitate de 0,06% pe zi din valoarea TVA, dar nu mai mult de 30 de zile.

 

Dupa expirarea termenului de 30 de zile, persoanele impozabile inregistrate in scop de TVA vor fi sanctionate cu:

amenda de 50% din suma reprezentand TVA pentru nevirarea in contul de TVA al furnizorului sau debitarea eronata a contului de TVA;

– amenda de 10% din suma reprezentand TVA pentru fapte precum nevirarea sumelor reprezentand TVA din contul curent al titularului in contul de TVA al acestuia sau plata TVA datorata furnizorului din alt cont decat contul de TVA.

 

 

Read more

Sistemul “Split VAT” – firmele au obligatia de a-si deschide cate cont separat pentru plata TVA.

Potrivit unui proiect de ordonanta prin care Ministrul Finantelor vrea sa introduca si in Romania sistemul „Split VAT”, de la 1 octombrie 2017, firmele înregistrate în scopuri de TVA au obligatia de a-si deschide câte un cont pentru plata taxei pe valoare adaugată (TVA). Cei care incalca obligatiile de plata a TVA, vor avea de platit amenzi.

Este de mult stiut că furnizorii sau prestatorii încasează TVA aferentă operațiunilor economice intreprinse, dar că nu întotdeauna ajunge la bugetul de stat taxa datorată.

Pentru reducerea evaziunii fiscale în domeniul TVA,  firmele vor fi obligate să-și deshidă cont separat de TVA, cont din care să nu poată retrage bani, ci doar să primească de la clienți.

Mecanismul „VAT Split” va fi optional de la 1 septembrie 2017, urmand ca incepand din 1 octombrie sa fie obligatoriu.

Proiectul de ordonanță al Ministerului Finanțelor Publice prevede:

  • ”Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA au obligația să deschidă conturi distincte pentru încasarea și plata TVA. Instituțiile publice înregistrate în scopuri de TVA au obligația să deschidă conturi distincte pentru încasarea TVA. Conturile de TVA se deschid în lei și, după caz, în valută”.
  • ”Până la data de 1 octombrie 2017, persoanele impozabile, inclusiv cele care se află sub incidenţa legislației privind procedurile de prevenire a insolvenţei si de insolvenţă, și instituțiile publice, înregistrate în scopuri de TVA, trebuie să deschidă cel puțin un cont distinct de TVA și să comunice acest cont tuturor furnizorilor/prestatorilor și beneficiarilor” – se arată în proiectul de ordonanță al MFP”.
  • ”Persoanele impozabile și instituțiile publice, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate în scopuri de TVA, au obligația să plătească contravaloarea TVA aferente achizițiilor de bunuri și servicii efectuate într-un cont distinct deschis de furnizor/ prestator. Prin excepție, persoanele fizice impozabile care nu sunt înregistrate și nu au obligația să se înregistreze în scopuri de TVA nu au obligatia să plătească contravaloarea TVA aferente achizițiilor de bunuri și servicii efectuate în contul distinct deschis de furnizor/ prestator”.
  • includerea în categoria persoanelor care au obligația deschiderii de conturi de TVA și a persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA aflate sub incidenţa legislației privind procedurile de prevenire a insolvenţei si de insolvenţă;
  • stabilirea modului de determinare a TVA care trebuie virată în contul de TVA al furnizorului/prestatorului în cazul plăților parțiale;
  • stabilirea regulilor de decontare a TVA în cadrul grupurilor fiscale unice care depun decont centralizat de TVA;
  • regulile de deschidere și funcționare a conturilor de TVA, respectiv de debitare și de creditare a acestora;
  • situațiile în care este necesară aprobarea ANAF pentru debitarea conturilor de TVA;
  • obligațiile instituțiilor de credit/trezoreriei statului cu privire la conturile de TVA;
  • stabilirea unor reguli speciale de funcționare a conturilor de TVA în cazul instituțiilor publice;
  • limitarea executării silite a conturilor de TVA doar la sumele reprezentând TVA datorate bugetului de stat sau altor creditori;
  • stabilirea de contravenții și sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor actului normativ;
  • stabilirea unei perioade de tranziție la mecanismul de plată defalcată a TVA în luna septembrie, prin instituirea posibilității de aplicare opțională a acestuia, fără aplicarea de sancțiuni în această perioadă.

 

Conform art. 18, se constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții ca, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

  • plata TVA de către persoanele impozabile și instituțiile publice în alt cont decât contul de TVA al furnizorului/prestatorului, în condițiile în care acesta a comunicat beneficiarului un cont de TVA;
  • nerespectarea de către persoanele impozabile și instituțiile publice, înregistrate în scopuri de TVA, a obligațiilor de a-și deschide cont de TVA și a celor legate de debitarea contului de TVA.
  • nerespectarea de către persoanele impozabile și instituțiile publice, înregistrate în scopuri de TVA, a obligațiilor privind virarea TVA în propriul cont de TVA, în urma diverselor încasări.
  • debitarea contului de TVA de către titular în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta ordonanță în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017.

Contravențiile prevăzute la art.18 se sancționează după cum urmează:

  1. contravenția de la art. 18 lit.a) și d) cu o amendă egală cu 50% din suma reprezentând TVA nevirată în contul de TVA al furnizorului/prestatorului;
  2. contravențiile de la art. 18lit.b), cu amendă cuprinsă între 2000 lei și 4000 lei;
  3. contravenția de la art. 18 lit. c), cu o amendă egală cu 10% din suma reprezentând TVA nevirată în contul de TVA al furnizorului/prestatorului.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organelefiscale competente. Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta ordonanță, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

Read more

Modificari in Codul Muncii. Sanctiuni mari aduse angajatori pentru munca nedeclarata.

In Monitorul Oficial a fost publicata Ordonanta de Urgenta nr. 53/2017 pentru modificarea Legii nr. 53/2003 –   Codului Muncii. Acest act normativ aduce noi obligatii pentru angajatori si regimul sanctionar al muncii nedeclarate va fi mult mai dur.

Se cere ca angajatorul sa pastreze la locul de munca o copie a contractului individual de munca pentru fiecare angajat in parte si documentele de evidenta a timpului de munca lucrat efectiv in ziua respectiva, cu evidentierea in mod expres a orei de incepere si a celei de sfarsit a programului de lucru, pentru fiecare angajat.

Cea mai semnificativa schimbare care are efecte directe asupra angajatorilor este scurtarea termenului in care se pot incheia acte aditionale pentru modificarile contractuale. Astfel, actele aditionale vor fi incheiate inainte sa produca efecte, nu in termen de 20 de zile lucratoare, cum era prevazut anterior.

De asemenea, se vor sanctiona situatiile care constituie munca nedeclarata iar amenzile vor avea un cuantum maxim, fara a mai fi prevazut un interval si vor fi aplicate pentru fiecare persoana care va efectua munca nedeclarata.

Se considera munca nedeclarata si se sanctioneaza astfel:

  • amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata la locul de munca fara incheierea unui contract individual de munca in forma scrisa si transmiterea raportului de munca in registrul general de evidenta a salariatilor, cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii la respectivul loc de munca;
  • amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata la locul de munca in conditiile in care contractul de munca ii este suspendat;
  • amenda de 10.000 lei pentru fiecare persoana identificata la locul de munca in afara orelor de lucru efectiv stabilite prin contractual individual de munca cu timp partial.

Totusi, angajatorii au posibilitatea de a achita jumatate din amenda, in termen de cel mult 48 de ore de la data comunicarii procesului verbal de sanctionare.

In cazul in care se constata cazuri de munca nedeclarata, inspectorii au competenta de a sista activitatea locului de munca supusa controlului.

Se pedepseste cu amenda, primirea la locul de munca a unei persoane aflata illegal pe teritoriul Romaniei, sau se constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani daca se cunoaste ca aceasta este victima a traficului de persoane.

Read more